- pėstele
- pėstelè adv. NdŽ žr. pėsčiomis: Kas galėjo, patys pėstele, vis sustodami ir pasistovėdami, traukė artyn ir atėję sėdosi kieme ant žemės A.Vencl.
Dictionary of the Lithuanian Language.
pėstele
Look at other dictionaries:
peşte — PÉŞTE, peşti, s.m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi şi bogată în secreţii mucoase, cu membrele transformate în înotătoare şi cu respiraţie branhială; (şi la sg.; adesea… … Dicționar Român
obor — OBÓR1, oboare, s.n. 1. (reg.) Loc (împrejmuit) unde se ţine un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; p. ext. piaţă. 2. (pop.) Împrejmuire pentru vite; ţarc, ocol, staul. ♦ Loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curţii… … Dicționar Român
tăcea — TĂCEÁ, tac, vb. II. intranz. 1. A nu vorbi nimic. ♢ expr. A tăcea chitic (sau molcom, ca peştele, ca pământul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpuşoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă.… … Dicționar Român
zbate — ZBÁTE, zbat, vb. III. refl. 1. (Despre fiinţe) A face mişcări bruşte, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ♢ expr. A se zbate ca peştele pe uscat (sau ca musca în pânza… … Dicționar Român
hârzob — HÂRZÓB, hârzoabe, s.n. (reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăţilor din adâncime. ♢ expr. (ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, (a fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu… … Dicționar Român
năvod — NĂVÓD, năvoade, s.n. Unealtă de pescuit formată dintr o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjură şi se adună peştele de pe suprafeţe întinse de apă. [var.: (reg.) nevód s.n.] – Din sl. nevodŭ. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
papiotă — PAPIÓTĂ, papiote, s.f. 1. Sul mic de carton pe care se înfăşoară aţa de cusut; p. ext. aţă de cusut înfăşurată pe acest sul. 2. (Astăzi rar) Sul mic de hârtie pe care femeile îşi răsucesc părul pentru a l bucla. [pr.: pi o] – Din fr. papillote.… … Dicționar Român
pescărie — PESCĂRÍE, pescării, s.f. 1. (înv. şi reg.) Meseria pescarului (I); pescuit, pescărit. 2. Loc, piaţă, prăvălie unde se vinde peşte (1); negoţ de peşte, ♦ Loc unde se aduce (şi se conservă) peştele (1) prins. 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea… … Dicționar Român
proţap — PROŢÁP, proţapuri, s.n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului şi de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamaţie prezentată domnitorului, pe… … Dicționar Român
toană — TOÁNĂ1, toane, s.f. 1. Capriciu. ♢ loc. adj. Cu toane = capricios, răsfăţat. ♦ Criză, atac. ♢ expr. A i veni (cuiva) o toană (sau toanele) = a l apuca (pe cineva) năbădăile, furiile; a i veni (pe neaşteptate) cheful să facă ceva (neobişnuit).… … Dicționar Român
